Amintiri din copilarie

De la o vreme, îmi trec prin cap diferite imagini ale tineretei mele… si nu-s evenimente importante, dar din momentul în care îmi aduc aminte de ceva, de parca ar fi un semn, de parca nimic nu e întîmplator… îmi pare ca e un semn de dor de casa :))

Încep cu momentele faine ale tineretei mele🙂

De « incidentul » asta nu-mi aduc aminte, dar mi l-a povestit mama🙂 cred ca aveam vîrsta de 3-4 ani si luîndu-ma cu joaca am uitat de WC si numai dupa ce am « udat » pantalonii mi-am adus aminte ca o sa ma certe mama… am intrat in WC m-am asezat pe oala post-factum, am început a plînge si ziceam « Of, Doamne ce-am facutî eu… » Mama în ziua ceea nu a avut forta sa ma certe🙂

***

Alt moment de care îmi aduc aminte cu placere e « free fight-ul » între mine si Marushka mezina. Cînd eram mai mici (pîna pe la 12 ani) ne trageam de par si ne straduiam sa ne tragem una pe alta cît mai jos la pamînt🙂 cred ca era o priveliste frumoasa :)) Dar cînd am crescut mai mare, s-au început « luptele psihologice » de tipul « Marina, mai mult niciodata n-o sa te ajut la matematica!!! » … ça fait peur :))

***

Cînd se ducea tata în noapte la servici, noi o rugam pe mama sa ramînem cu ea sa dormim. Ea de obicei ne dadea voie si eu cum eram chinoshnik, stateam o bucata de noapte cu un ochi deschis sa ma uit la film, dar fara ca mama sa stie, ea credea ca eu dorm. S-a mai întîmplat ca mama sa faca o miscare rapida înspre mine sa vada daca dorm sau nu🙂 cîteodata ma prindea, cîteodata nu, dar cel mai fain era cînd zicea « ia si te uita, nu-ti strica ochii, dar mîine o sa vad cum o sa te scoli pentru a merge la scoala ». Iaca asa mamushiaka buna am eu🙂

***

Taticu meu dimineata, înainte de scoala ne pregatea oua prajite (bucuria Marinei) si-mi dadea încaltamintea cu vacsa🙂 eu întotdeauna am apreciat grija asta a lui tata si macar ca el niciodata nu ne spunea « eu va iubesc », eu interpretam actiunile acestea ca pe adevarate dedicatii de dragoste fetelor lui🙂 Si de 8 martie, tin minte primeam toate cadouri. Erau un fel de cadouri speciale « 8 martie »: pijamale, strampi, deodorante🙂 mi-i dor de vremurile celea.

Tin minte eram deja în Franta, 2 sau 3 ani dupa ce am plecat din RM, aveam o viata independenta si ma întretineam singura. Au venit parintii la noi, eu le-am aratat patiseria unde eu lucram si la un moment dat tata mi-a dat 2 euro 50 sa-mi cumpar o prajitura « flan ». Si tot farmecul flanului cela era în faptul ca mi-o dat tata bani sa mi-l cumpar… asa-i de fain sa simti ca parintii au grija de tine, ca în vremea copilariei…

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s