În strãinãtate

Am sã încerc sã-mi aduc aminte lucrurile cele mai vesele, deosebite, stranii, tîmpite trãite în strãinãtate. Cu sigurantã multe le-am uitat, sau ceea ce-mi pãrea deosebit la început nu-mi mai pare acuma, totusi am sã încerc sã-mi aduc aminte.

I.

Un an de zile eu am trãit în Paquis, un cartier fierbine a Genevei. Multe prostituate, dealeri de droguri, transexuali, discoteci, baruri, sexshop-uri, nebuni, într-un cuvînt « avem de toate » . Apropo sãptãmîna trecutã a fost ucisã o chelnerita, un client a fost enervat de factura primitã, dacã nu mã gresesc era un loc cu fete de acestea care iti fac companie, tot te pun sã cumperi, bei si din asta ele au procente.

Si în acest cartier este un locuitor tare bizar, un bãrbat înalt, bãtrîn, slab, cu pãrul lung pe care îl prinde în cosite, se îmbracã în fuste mini, în încãltãminte pe tocuri si merge cu bicicleta. Cînd te uiti la el asa îmbrãcat, îti pare cã e proaspãt fugit de la casa de nebuni. Nu demult am aflat cã defapt el se îmbracã astfel nu din cauzã c-ar fi transexual, sau transvestit, nu. E o persoanã normalã, provocatoare care luptã pentru drepturile prostituatelor. Ele toate îl cunosc si el le stie pe toate, cred. Le dã sfaturi referitor la asigurarea medicalã, protectie personalã, loc de trai etc. Mã gîndesc cã ele la rîndul lor trebuie sã-l multumeasca cumva😉 Trebuie sã aibã un fel de abonament gratuit pe tot anul😀 Am sã încerc sã fac rost de o pozã de a lui. Mã gîndeam oare ce reactie ar fi trezit asa o persoanã la noi, sãrmanul cred cã era bãtut în fiecare sãptãmînã de patzani maldavskie.

II.

Altã istorie cu totul din alt domeniu. Aveam eu poftã într-o zi de peste proaspãt si mã duc la un magazin unde stiu cã este o mare diversitate de peste frumos🙂 Ma uit la preturi, era indicat în sute de grame si îmi aleg unul, chiar era din cei mai ieftini. Arat care peste îmi place, vînzãtorul mã întreabã dacã sã mi-l taie, eu zic da, îl împacheteazã, cîntãreste si mi-l dã. Eu îl iau si cînd mã uit la pret, mai nu am avut un atac de cord – costa numai 60 de franci, adicã aproximatif 600 de lei moldovenesti. Puteam sã-l las si eu pe undeva pe un raft, dar nu m-as fi simtit bine, mi-am zis cã dacã am ajuns pînã aici, trebuie sã asum situatia si sã plãtesc ca un bun cumpãrãtor, mai ales cã mi l-au tãiat. Credeam cã am sã-l congelez, sã-l mãnînc pe bucãtele ca sã-mi parã cã a durat o jumate de an🙂 glumesc, l-am fãcut seara cu mãmãligã si mojdei si era asa de bun încît am încercat sã mã linistesc zicîndu-mi « Dai un ban, dar face »😀

III.

Eram în Franta, cred cã abia veniti de vre-o cîteva luni. Trãiam în casa unei familii, aveam o micã garsonierã, cu intrare aparte la primul etaj. Destul de des ne invitau la ei, doamna era foarte fainã, se apucase ea de capul nostru sã ne învete franceza, putea sã ne ajute cu careva scrisori pentru facultate , sau alte institutii. Acuma ei ne numesc « copiii lor din Moldova » (au venit chiar si la nunta noastrã). Venim noi într-o searã la ei, ne-am înteles sã trecem, dar nu era o sãrbãtoare sau ceva special, cred cã vroiam sã le cerem sfatul pentru ceva, nu mai tin minte. Intrãm, mai stãm putin de vorba si ei ne întreabã « Vreti sã mîncati? », noi ca niste moldoveni bine educati spunem « Nu, merci ». La care ea ne rãspunde « Bine atunci, treceti în salon, uitati-vã la TV, noi mîncãm repede si venim »😀 Noi eram în soc, cum asa? La noi moldovenii te roagã de vre-o zece ori si apoi la noi nu existã sã fii atît de sãtul încît sã nu poti sã mãnînci mãcar oliacã. Peste cîtva timp, ea cred cã a observat cã noi zicem întotdeauna nu, la început, ea ne întrebase daca asta tine de cultura noastrã si dupã ce noi i-am explicat cum sunt obiceiurile la noi. Urmãtoare ori ea ne întreba « Vreti sã mîncati? », noi spunem « nu, merci » la care ea  » acuma vã întreb a doua oarã, vreti sã mîncati? » Aici deodatã trebuia de zis nu, cã a 3 oarã precis nu avea sã fie. Ea se învata-se sã întrebe 2 ori, ca pentru moldoveni, dar de exagerat nu trebuie😉

IV.

Le matin

În Geneva, pe stradã, sunt un fel de doua feluri de cutii din fier în care sunt puse ziare, dese ori cutiile acestea sunt acoperite cu o usitã. Dacã ziarul e pe bani, tu introduci banii în gãuricã si-ti iai ziarul. Însã ce descoperire am fãcut eu, usita se deschide oricum, chiar dacã nu pui bani. Ba chiar am vãzut boxe de acestea cu ziare fãrã usitze si deci fãrã nici o protectie, însã oamenii nu le furã, introduc banii si-si iau ziarul. Eu stau si mã gîndesc, oare cînd o sã ajungã si la noi asta?

Din aceeasi serie. Este aici o patiserie în care intri, îti iei farfuria si treci prin toatã patiserie si-ti iai ceea ce vrei sã mãnînci. Mese îs vre-o 10 min si aproapte întotdeauna ocupate. Nimeni nu se uitã ce-si ia fiecare. Dupã ce te-ai servit shi AI MÎNCAT, te duci la casã, le spui frumos ce ai mîncat si plãtesti. Aceeasi întrebare, oare e posibil sã avem si la noi asa ceva?

Sau vreti una si mai fainã. Am auzit de un fel de cafenea-bar, dar nu la Geneva ci in Neuchatel. Sistema lor e asa: în bar toatã seara trec platouri cu diferite feluri de tartine, fiecare tartinã are un betisor în ea, un fel de scobitoare. Tu mãnînci cîte tartine vrei, numai trebuie sã pãstrezi scobitoarele într-o farfuricã micã, cu care te duci la casã la sfîrsitul serii pentru a plãti în functie de numãrul scobitoarelor din farfurie😀😀 Gata nu mai zic nimic😉

2 réponses à “În strãinãtate

  1. Taniushelu

    Foarte interesant articolul,il citeam cu mare interes.Natasha tu daca mergeai la jurnalistica tot nu dadeai gres😉

  2. Si pe sexshopmorilor.blogspot.ro am vazut un articol similar

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s